ABOUT EVENT

”Resciziunea pentru leziune. Est modus in rebus, obsesie a erinicei Nemesis-Fortuna (”Nimic prea mult!”), și sensul Adrasteei: Nimeni nu-i scapă echității, recte, Justiției...”

Ședință comună de cerc, Cercul de Hermeneutică Juridică „Școala dreptului organic”, Cercul de Drept Civil European ”Dimitrie Alexandresco”

Data 21.10.2021, ora va fi comunicată ulterior

Locul de desfășurare: Amfiteatrul III.9, Matei Cantacuzino

În limbaj popular, subiectul acesta ancestral al acțiunii fatalității în viața juridică a cetății ar fi fost tratat după opinia recurentă a ”dreptății divine postume”.

Romanii, popor ales al zeiței Rațiune, neacceptând fatalitatea decât în materie de destin, i-au conferit și leziunii (mereu independentă de culpă) semnificația de viciu al consimțământului, un viciu care, în anumite proporții, atrăgea nulitatea actului bilateral afectat, cu alte cuvinte, îl făcea rescindabil.

Mari umaniști, romanii ăștia... Ne-ar bucura să știm că astăzi, în această lume ”progresistă”, un puseu inflaționist major ar conduce, ipso facto, la posibilitatea resciziunii pentru leziune în anul următor înregistrării acestuia. Suntem sceptici, mai cu seamă când vedem cum criteriul echității este situat axiologic sub acela al riscului cazului fortuit...

O doctorandă precum Roxana Bârsan, cadru didactic la inegalabila Universitate Paris II, Panthéon-Assas, tânără doctorandă beneficiind de o îndrumare în cotutelă (Denis Mazeaud – Valerius M. Ciucă), ilustrând în egală măsură culturi juridice complementare și-a propus să trateze, prin metoda specifică Școlii dreptului organic din Robertianumul ieșean, chintesența viciului de consimțământ post festum, denumit leziune, sub semnul echității cu orice preț (inclusiv al anulării contractului aparent perfect), doar pentru a triumfa principiul suprem al Adrasteei (Nimic să nu-i scape Justiției!) și brocardul mult-îndrăgit de acest triadic cuplu divin, greu de înțeles de juriștii formaliști neiubitori de dreptate, Nemesis-Fortuna-Obs, sublimat în Est modus in rebus! (Trebuie să fie o măsură în toate, nimic să nu fie prea mult și nimic să nu fie prea puțin pentru nimeni!!!), cu alte cuvinte, câștigătorul unei situații factuale date, chiar dacă are premise juridice valide, să nu ia totul, iar perdantul nimic sau aproape nimic... De ce? – Simplu. Juridicul nu este icoană, nu este fetiș, nu este substitut al dreptății. Juridicul este doar un instrument, nimic mai mult. Dreptatea, echitatea, morala, meritul, într-un cuvânt, JUSTIȚIA, acestea sunt icoane. Când dreptul pozitiv se pune în calea justiției sabotând-o, acesta devine o palidă ectoplasmă a dreptului de cândva, ceva irelevant, sterp, deșertic, demn de-a fi ignorat și ridiculizat.

Roxana Bârsan ne invită la o meditație de zile mari, oferindu-ne o conferință internațională de autor, una rezervată marilor personalități, o conferință marca inconfundabilă a Robertianumului. Tema este pe măsură. Vă așteptăm cu drag. Succes!